Din scrisoarea primita de la Manastirea Vatoped...
P.S. Mănăstirea noastră v-a trimis o scrisoare de
mulţumire din partea Părintelui Stareţ.
...
În primul rând dorim să vă mulţumim pentru scrisoarea de susţinere trimisă.
Gestul de ajutor dar şi de mărturisire făcut a fost important pentru Părintele
Stareţ. Au sosit scrisori din toată lumea ortodoxă şi nu numai, de la episcopi,
egumeni, preoţi, etc. Părintele Stareţ ne spune că în spatele patimilor
oamenilor lucrează, într-un mod tainic, pronia lui Dumnezeu. Prin această
ispită, noi, de aici, ne dăm seama că ortodocşii s-au apropiat între ei.
Deasemenea, dorim să vă mulţumim pentru semnăturile de susţinere trimise.
După cum cred că aţi auzit, cererea de punere în libertate a Părintelui Stareţ,
adresată anchetatoarei, a fost refuzată. Gheronda continuă să îşi poarte
crucea. Rămâne în închisoare, dar este la fel de senin cum îl ştiţi. Deşi
omeneşte pare un învins, însă duhovniceşte biruieşte şi primeşte slavă de la
Domnul Hristos.
Deşi ştim că toate ispitele sunt îngăduite de Sus şi că vor trece doar atunci
când Dumnezeu va voi, noi avem datoria să facem ce ne stă omeneşte în putinţă
pentru a grăbi eliberarea sa. Noi am dori să vă rugăm să continuaţi, în măsura în
care este posibil, acea acţiune de strângere de semnături de susţinere. Strângerea de semnături este unul dintre
puţinele mijloace omeneşti pe care le putem folosi...."
Redau mai jos textul informativ-prezentare a acestei probleme
(ispite). Toate informaţiile necesare se găsesc în aceste texte.
Informare
despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem
De pe la sfârșitul
anilor 40, vreme de aproape 50
de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă,
pentru mănăstirea Vatoped această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea
cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au
strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l
ca stareţ pe Gheronda Efrem.
Părintele Efrem
provine dintr-o familie cipriotă săracă, dar evlavioasă. S-a născut în 1956 în
localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când
tatăl său a fost omorât de turci, în faţa întregii familii, în timpul invaziei
din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de
Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru,
unde, în 1979, a fost numit profesor la Şcoala Bisericească „Apostolul Varnava”
din Nicosia. În 1981 a hotărât să devină monah la Sfântul Munte, intrând în
obştea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 şi preot în 1984.
După ce a fost ales egumen la Vatoped, Părintele Efrem a preluat administrarea
mănăstirii şi îndrumarea duhovnicească a monahilor acesteia.
În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reuşit să reaşeze din punct de
vedere liturgic și tipiconal mănăstirea, să o restaureze în cea mai mare parte,
să îi conserve vechile odoare şi să se îngrijească de întreaga ei zestre
materială. Mănăstirea, care astăzi numără peste 110 monahi, a ajuns să fie cel
mai mare așezământ de călugări din Grecia.
Este un fapt cunoscut că dintotdeauna Biserica şi mănăstirile au fost
înzestrate cu proprietăţi care să le asigure întreţinerea și să înlesnească
găzduirea pelerinilor dar şi ajutorarea unor semeni aflați în nevoie.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia Sfântului Munte, este o mănăstire
istorică şi a avut și ea o avere considerabilă, dobândită de-a lungul celor
peste 1000 de ani de existență. Din toată această avere, singura proprietate a
mănăstirii din afara Sfântului Munte rămasă până în prezent este Lacul
Vistonida. Restul averii din Grecia a fost donat statului pentru ajutorarea
victimelor „catastrofei din Asia Mică”, în care milioane de greci și-au
pierdut căminele și au fost nevoiți să se refugieze în teritoriile eliberate de
sub jugul otoman.
Astăzi proprietatea mănăstirii asupra Lacului Vistonida este un fapt pe
deplin dovedit din punct de vedere juridic. Dreptul de proprietate este
confirmat de hrisoave ale împăraţilor bizantini, de firmane ale sultanilor, de
sigilii (acte oficiale) ale patriarhilor Constantinopolului, și a fost
recunoscut de către instanțele judecătorești elene.
De altfel, la începutul anilor 20, statul solicitase opinia juridică a celor
mai cunoscuţi profesori ai Şcolii de Drept a Universităţii din Atena, care au
publicat atunci două studii ce reconfirmau dreptul de proprietate al mănăstirii
asupra acestei proprietăți.
În 1924 a avut loc o înţelegere cu Domeniul Public Elen, instituția care
administra proprietățile de stat, în urma căreia mănăstirea oferea statului
3800 de hectare în Peninsula Halkidiki, iar Domeniul Public renunța, printr-un
decret-lege, la orice revendicare asupra Lacului Vistonida.
Cu toate acestea, Domeniul Public Elen a început din anul 1995 să pretindă
drepturi inexistente asupra metocului mănăstirii din zona Vistonida. Timp de
aproape 10 ani mănăstirii i s-a dat dreptate din partea tuturor organelor
competente ale statului, existând în acest sens numeroase documente semnate de
miniştri şi funcţionari de stat.
În anul 2004, unele dintre oficialităţile locale din regiunea lacului au
început, din motive politice, o campanie de denigrări şi calomnii împotriva
Vatopedului. În urma acesteia, în 2006 mănăstirea a fost nevoită să se retragă
și să accepte o soluție de compromis. Este vorba de mult discutata chestiune a
schimbului de terenuri. Acest schimb al
Lacului Vistonida (si al terenurilor din jurul lui) cu alte terenuri a fost
propus de Domeniul Public Elen pentru a satisface cererea oficialităţilor
locale. El nu a fost dorit și nici cerut de mănăstire. Evaluarea terenurilor
şi a lacului a fost încredinţată de către Domeniul Public Elen organului
competent şi autorizat, respectiv Corpului de Experți în Evaluare, care este un
organism independent. Experții lucrează sub prestație de jurământ, iar la baza
evaluării stau criterii obiective europene și internaţionale, fără nici o posibilitate de participare sau
intervenţie a mănăstirii.
În anul 2008 aceleași oficialități au provocat aşa numitul „scandal
Vatoped”. S-a dezlănțuit atunci în mai toată mass-media grecească o adevărată
furtună de calomnii, neadevăruri, fapte distorsionate și falsuri grosolane,
care priveau inițial modul în care se făcuse schimbul de proprietăți între
mănăstire și stat, dar s-au extins în cele din urmă asupra întregii activități
a mănăstirii. Timp de aproape trei ani s-a încercat să se găsească un delict
real care să poată fi imputat Părintelui Stareț, fără să se reușească câtuși de
puțin să fie dovedită vreo încălcare a legii. A fost astfel construită acuzaţia
care este adusă astăzi lui Gheronda, ridicolă în ochii multor juriști: deşi ar
fi știut că lacul nu este al mănăstirii, totuşi l-a revendicat și a reușit să
îl obțină; ar fi astfel autor moral al unei fapte prin care se păgubește avutul
public.
Chestiunea în cauză a fost și a rămas politică, fiind exploatată de anumite
persoane, a căror identitate și interese încep să fie din ce în ce mai clare.
Rezultatul a fost cel cunoscut: s-a dispus arestarea preventivă a Părintelui Stareţ.
Ca oriunde în lume, și în Grecia arestul preventiv ar trebui să fie o
măsură extremă la care să se recurgă numai când celelalte măsuri mai blânde de
constrângere juridică (cauţiunea sau domiciliul forţat) s-au dovedit ineficace
și numai când cineva este socotit un infractor foarte periculos pentru
societate, când este suspectat de a repeta infracţiunea sau de a încerca să se
sustragă judecății.
Gheronda este un om duhovnicesc care a înfăptuit o lucrare remarcabilă,
fiind cunoscut și iubit în toată lumea ortodoxă. După începerea procesului, în
2008, Părintele Stareţ a călătorit de mai multe ori în afara graniţelor Greciei,
în scop duhovnicesc, reîntorcându-se de fiecare dată. În urmă cu puţin timp s-a
aflat pentru câteva săptămâni în Rusia; nu s-a sustras anchetei, ci s-a întors în Grecia şi s-a
pus la dispoziţia oamenilor legii.
Nevinovăţia lui reiese limpede şi din faptul că deşi este acuzat ca fiind
autorul moral al schimburilor de proprietăţi, niciunul dintre aşa-numiţii autori
propriu-ziși nu a fost arestat preventiv.
Juriștii văd în această arestare un fapt nedrept și ilegal, dar oamenii
duhovniceşti înţeleg că acesta este drumul Crucii pe care îl dăruieşte Dumnezeu
celor care s-au afierosit Lui cu dragoste, din toată inima, din tot sufletul şi
cugetul. Viaţa părintelui ne aminteşte de viaţa atâtor bărbaţi virtuoşi care au
fost prigoniţi pentru dragostea lui Dumnezeu. Gheronda se sfinţeşte pe zi ce
trece tot mai mult, noi însă trebuie să ne ascultăm conştiinţa şi să-i fim
alături, cerând revocarea acestei hotărâri nedrepte a arestului preventiv.




